Justiția română a atins din nou apogeul creativității morale.

Editor28 ianuarie 2026

Marți, 27 ianuarie 2026, Tribunalul Botoșani a decis că luarea de mită în formă continuată nu este o problemă penală gravă, ci mai degrabă o abatere administrativă cu rezolvare elegantă. Trei ani de închisoare cu suspendare — adică o condamnare care există doar pe hârtie, pentru statistici și comunicate.

Cu ajutorul acordului de recunoaștere a vinovăției, dosarul a fost transformat într-un exercițiu de eficiență: statul se face că pedepsește, inculpatul se face că regretă, iar publicul este invitat să creadă că justiția funcționează. Mita e rea, ni se spune, dar nu atât de rea încât să coste libertatea cuiva care a știut când să recunoască.

Dar adevărata bijuterie vine la capitolul „muncă în folosul comunității”.Verginel Gireadă este obligat să muncească fără plată la Primăria Botoșani sau la o altă primărie din zonă. În teorie, o idee nobilă; în practică, o formalitate care nu deranjează cu adevărat confortul inculpatului. Munca în folosul comunității devine astfel un exercițiu de aparență, cu efect minim și cu zero disconfort real.

Justiția pare să fi descoperit o nouă formulă de reintegrare socială: reintegrarea comodă, controlată și aproape simbolică. Nicio ruptură de sistem, nicio sancțiune reală — doar o plimbare administrativă între instituții prietenoase, unde nimeni nu pune întrebări incomode.